Scurt tratat de istorie recenta …

Nu pornesc chiar prea din urma, pentru ca riscam sa ajungem la Burebista, judecand daca a facut bine cand a ars viile sau nu …

O sa iau doar perioada Tariceanu, si sa povestesc asa cum vad eu lucrurile, nu asa cum le critica Boc sau lauda Antonescu.

Astfel, dupa ce impreuna  cu Basescu omul si-a suflecat manecile, s-au apucat impreuna de aplicat politicile drepte de dreapta. La un moment dat, cum bine stim noi ca le sta romanilor, s-au incurcat unii pe altii calcandu-se pe bataturi, cu biletele si favoruri economice, ca doar in acelasi Front proveneau cu totii chiar daca culoarea hainelor sau stema din frunte arata altfel. Degeaba se chinuie acum sa pretinda PNL-istii ca ei nu, caci daca ma uit si cantaresc cantitatea sau calitatea membrilor (impreuna cu obiceiul plimbatului maimutei de colo colo) nu ies mai sus de valorile istoricului Front.

Si odata despartit de vechii aliati, singurel si amenintat de baietii de peste gard, hotara Tariceanu sa cada la pace. Cum lumea e rea si nu vrei sa te barfeasca, PSD si PNL decid sa se iubeasca dar pe ascuns. Astfel, omul rezista in fruntea guvernului, desi coafura nu mai era toata a lui, ci devenise pe alocuri rosie …

Si ca povestea sa fie fericita, se pomeni omul cu o frumusete de crestere economica sora cu moartea, pentru ca satui de suferinte si lipsuri romanii refuzau sa vada ceea ce era evident, adica ii cuprinsese si pe ei bula imobiliara. Zi de zi, Tariceanu se vedea lovit cu miliarde de Euro de catre intreprinzatorii veniti sa vanda bordeie la pret de palate, din privatizari pe care dintr-o fericita intamplare era obligat de UE sa le faca sau de catre afaceristi „potenti” dornici sa se aboneze si ei la feliile glazurate ale bugetului umflat. Partidul traia pe picior mare, prietenii de peste gard traiau si ei oricum mai bine decat vechii aliati.

La un moment dat, omul incepe sa se gandeasca si la viitor. Nuuuu. Nu la al nostru, ci la al partidului sau! Calculele erau simple. Singur nu mai pupa la guvernarea urmatoare. Si sfatuit si de baietii de peste gard, se apuca omul sa creasca diverse lucruri. Ce atingea omul crestea intr-o zi cat crescusera in trecut in ani de zile. Numarul bugetarilor crestea, salariile lor de asemenea, ajutoarele sociale infloreau, prime bonusuri si cadouri, etc. Si vazand ca tot nu face fata, omul se hotara ca fix inainte de perioada alegerilor sa investeasca voiniceste in scoli, gradinite si alte alea ca tot ii cazu pleasca cu BCR-ul. Vistieria aproape se golise, si desi bugetul avea si un deficit frumusel (desi realist), el se lauda numai cu cresterea (desi efemera) … Omul nu spera sa fie print si in guvernarea urmatoare, dar voia macar conte sa fie.

Toata fericirea insa a fost uitata la primele alegeri … Omul rateaza tinte evident de neatins, caci desi oricine realiza asta el continua sa spere ca nu a crescut degeaba ce a crescut. Iar cum un astfel de ghinion nu vine niciodata singur, se trezi si dat la o parte de la pupitru.

Acum, stand stramb si analizand drept, lucrurile puteau sta si altfel chiar daca rezultatul era acelasi pentru el. Dar tentatia de a incerca era mare, iar plata unei tentative esuate o facem noi nu-i asa?

Din povesti populare (nu din realitate din pacate) aflu ca liberalii sunt niste oameni care incurajeaza economia, si vad statul ca rasplatind munca si inteligenta. Era de asteptat ca atunci cand banii au inceput sa curga spre Romania sa vedem scaderi de taxe, impozite si investitii in programe care sa aduca la randul lor alti bani. Cu acele sume cu care se trezise brusc, Tariceanu putea sustine fluctuatiile veniturilor afectate de scaderea taxelor si impozitelor pana ce acestea isi faceau efectul si duceau la randul lor la cesterea economica si a veniturilor sanatoase ale statului. Ce a facut insa Tariceanu avea mai degraba legatura cu socialistii de peste gard …

Asa ca, astazi, constat ca domnul Tariceanu a fost prea slab pentru un om de dreapta cedand in fata propunerilor imbietoare de stanga ale PSD-ului, si oricat de mult ar insista Antonescu ca a fost un bun prim-ministru eu i-as raspunde: dar daca s-ar fi comportat ca un politician de dreapta?

Cam aceasta este istoria, in limbaj popular, oricat de mult s-ar chinui Realitatea TV si trustul Intact sa o ascunda sau prezinte altfel …