Rares Bogdan si reminiscentele talibanismului apus …

23 Aprilie 2013

In fiecare emisiune pe care o realizeaza, isi manifesta radicalismul mai abitir decat insasi nascatorii conceptului de anti-basism. Seara trecuta, intr-o discutie cu Sova, Rares Bogdan insista pe radicalism. Pierdut undeva pe drumul luptei anti-Basescu, in care au intrat de-a valma politicieni, partide, trusturi de televiziune cu „deontologi” ca el cu tot, romani de rand mai mult sau mai putin informati, cu mai multa sau mai putina capacitate proprie de gandire … Pana la urma, este de inteles. Un sustinator fanatic al PNL, antonescian in speta. Ce nu inteleg este ce cauta in grila unei televiziuni care se vrea independenta (conform sustinerilor lui Gusa). Si nu numai el, ci si Cretuleasca. Ambii sunt sustinatori nedeclarati dar demonstrati ai USL, unul al taberei PNL iar cealalata a PSD. Cu toatea astea, ambii sunt mentinuti in Realitatea de patronul Gusa, in timp ce se clameaza independenta si obiectivitatea.

Ponta a aratat ca a inteles pe deplin ca USL a ratat sansa de a scapa de Basescu inainte de termen. Asta e viata. Ultima suspendare a lui Basescu a esuat din cauza „maretiei” loviturii planificate in cel mai mic detaliu. „Violul” a ramas fara urmari, desi a fost sesizat de exact cine nu trebuia sa il sesizeze spre binele USL. Acum, lucrurile stau altfel. Cu fraiele in maini, cu raspunderea salariilor si pensiilor, cu extrasul de cont zilnic in mana Ponta nu isi mai permite sa se joace de-a democratia populara ca in opozitie. De la putere, lucrurile stau total altfel, si ironic, in aceeasi linie pe care mergeau Boc si Ungureanu. Fosta oaste de stransura a ramas dezorientata ca urmare a incheierii bruste a razboiului. Jurnalisti vopsiti precum Rares Bogdan au ramas blocati in dileme existentiale precum fraternizarea cu „inamicul” pierzand abilitatea logica de a intelege ca lupta politica si ura nu pot merge mai departe de limitele democratiei. In lupta respectiva, lasat sa inteleaga ca se face „dreptate pana la capat” a fost doar folosit in interesul unei tabere exact la fel sau poate chiar mai rea decat ce-a pe care era indemnat si intaritat sa o doboare cu mainile goale daca era nevoie. In exemplul lui Caragiale, cetateanul era turmentat. In cazul USL, cetateanul era prostit, spalat pe creier, adancit in ura.

Usor usor, majoritatea jurnalistilor folositi de USL in curentul „eliberator” din ultima batalie politica se trezesc la realitate. Unii inca refuza sa vada realitatea, precum Rares Bogdan. Altii se misca deja, asezandu-se in tabere viitoare (vezi Ciutacu)…