Legat de recentele afirmatii ale presedintelui despre activitatea DNA-ului, remarc faptul ca astazi, in Romania, nu mai conteaza ce spune. Fiecare, in functie de propriile convingeri, imediat ce s-a incheiat discursul incepe sa analizeze si sa disece din punctul sau de vedere, umbrind pasajele ce nu se potrivesc opiniei proprii si evidentiind pe cele ce dau dreptate comentatorului …
Si, cum era de asteptat in cazul acesta, unii critica afirmatiile ca fiind tarzii si tardive, in timp ce altii le critica ca fiind gresit orientate, lovind in singura institutie apreciata de exterior la capitolul „justitie”.
Eu unul cred ca si unii si ceilalti gresesc criticand …
Spre diferenta de politicul manat de propriile interese, justitia nu a fost, nu este si nu va fi bine vazuta de catre romanii de rand, pentru simplul fapt ca ea este nedreapta si ineficienta cand vine vorba de oamenii de rand si protectoare cand este vorba de oamenii influenti (politic sau financiar). Daca privim justitia ca fiind compusa din 2 parti, una initiaza demersurile (procurori) si alta emite deciziile (judecatori). Observam ca actuala opozitie s-a erijat tot timpul in aparatorul judecatorilor, in conditiile in care partea ce emite deciziile justitiei are un trecut impletit cu politicul reprezentat preponderent astazi de opozitie. Multe decizii au ridicat serioase semne de intrebare romanilor de rand atunci cand acestea priveau membri ai unor anumite „gasti”, decizii ce seamanau ca speta dar difereau ca rezultat de cele emise in cazul oamenilor de rand. Si pentru ca aceste „gasti” sunt in majoritatea cazurilor structuri de sprijin ale opozitiei, procurorii erau aspru criticati, blamati, ponegriti si batjocoriti de catre liderii Antonescu si Ponta.
Basescu le-a creat procurorilor un teren de joaca in special in curtea opozitiei la inceput, pentru a ii ajuta sa isi infringa retinerile si temerile cu care fusesera obisnuiti in anii in care politicieni ai actualei opozitii ii tinusera cu botnita. A urmat apoi, marirea terenului de joaca odata cu extinderea acestuia in curtea puterii, rupand inca o bariera a comportamentului potrivit caruia nu te puteai atinge de putere. Intre timp, nu a contat calitatea muncii lor, ci numai eliberarea de restrictiile cu care acestia fusesera „educati”. Acum, probabil ca procurorii au dovedit ca au scapat de vechile limitari, si este cazul ca sa lucreze si la calitatea actiunilor lor.