O concluzie „sanatoasa”…

8 Aprilie 2011

„Deontologi” care au tangenta mai mult sau mai putin cu domeniul sanitar maraie printr-e dinti suparati ca ministrul sanatatii n-a iesit la declaratii ca sa aiba si ei la cine  latra … In schimb, a iesit Arafat si a povestit cum stau lucrurile de fapt, demontand aproape tot scenariul sustinut cu atata demoagogie, populism si lipsa de profesionalism de „televiziunile de stiri”. Asadar ambii oameni au murit incercand sa ajunga la spitale care oricum nu aveau posibilitatea sa ii ajute cu ceva, pe care ministerul le-a desfiintat tocmai din acest motiv … Acei oameni ar fi fost inca un exemplu precum cel al gravidei care a nascut in WC.  Si desi Arafat explica asta destul de clar, unii tot incearca sa ii dea lectii. Adevarul este ca ministerul a incercat sa faca un lucru caruia cei vizati de desfiintari si avand de pierdut i-au pus piedici peste tot unde ceva a depins de ei, incepand de la personalul sanitar si pana la administratia locala. La toate acestea s-a adaugat interesul televiziunilor „de stiri” scufundate in tabloidizare si talibanismul orientat in sprijinirea „opozitiei”.

„Compasiunea” cu care televiziunile de stiri trateaza subiectul sanatatii astazi nu are nici o legatura cu binele societatii si incercarea de indreptare a lucrurilor. Aceasta are legatura poate doar cu foamea de tabloidizare a unora si partizanatul politic al altora. Pentru ca altfel nu imi explic de ce sa canta in struna unora care se agata de un sistem sanitar bolnav, ineficient, folosindu-se de exemple care altfel ar fi fost considerate cotidiene, dand apa la moara unora care si asa nu inteleg pe ce lume traiesc si cum merg lucrurile de fapt precum oamenii aia saraci pe care toata lumea ii manipuleaza cum vrea …

PS: Antena 3 ne prezinta imagini cu o crizata care se tanguie pe ecrane de parca vine sfarsitul lumii. Parca asistam la un „spectacol” din cele foarte cunoscute ale „comunitarilor” care se tanguiau la usa judecatoriilor …

PS2: unii „deontologi” de prin Intact sau RC se intreaba cate se puteau face cu banii „plimbati” de actuala guvernare. Eu ma intreb: oare cu banii „plimbati” la fel de vechile guvernari se putea face ceva? Dar cu cei „plimbati” de Voiculescu, Vantu & company? Cunoscand astazi cine sunt cei ce se numesc „opozitie” si pe toti cei ce ii sustin, exista vre-un roman neinregimentat in echipa acestora care mai crede ca ei vor face altfel odata ajunsi la guvernare?

Ceea ce nu vor sa accepte sau se fac ca nu inteleg acesti „deontologi” si politicienii lor protejati este ca romanii ar da si maine jos actuala guvernare daca ar avea o alternativa credibila. Stiind cine sunt cei ce astazi se numesc „opozitie”, cunoscand „paduchii” si „capusele” cu care traiesc in concubinaj si ce a facut toata aceasta sleahta in trecut, raspunsul dat de romani la solicitarile acestora de schimbare a regimului a fost cel care s-a vazut la ultimul mitimg …


Retarzii romani ai jurnalismului de stiri …

8 Aprilie 2011

Degringolada studiourilor televiziunilor de stiri ne prezinta noi episoade, corespunzatoare unor noi „standarde”. „Standarde” pe care nici BBC-ul nu a reusit vreodata sa le atinga. Dupa actiunea usor nehotarata de a lua painea de la gura tabloidelor in cateva episoade („Moni si Iri”, „Pepe si Oana”, etc), asistam la o noua escaladare a rolului si scopului unor astfel de televiziuni. Au devenit mai populiste si demagogice decat insasi nascatorii acestor concepte pe meleagurile noastre, partidele politice. Au ajuns sa prezinte pe parcursul unei zile in mod partinitor un principiu, pentru ca in alta zi sa sustina in acelasi mod exact principiul contrar, de multe ori cu exact aceeasi oameni pe post de „invitati” ajunsi de fapt „prestatori” de opinie publica cu contract. Societatea civila a devenit o gasca de sindicalisti, bugetari, pensionari si alti diversi „dezinteresati” afectati in mod direct de masurile economice, care raspund „artistic” in emisiunilor regizate. Pe langa acestia, inteleg ca in Romania nu mai exista nimeni. Gasca scolarizata a acestor televiziuni este principala beneficiara a unor fonduri provenite de undeva, insa acel „undeva” nu exista pentru aceste televiziuni din moment ce nu are un reprezentant inclus in aceasta „societate civila”. In acel „undeva” traiesc romanii care produc bani pentru aceasta gasca vesela. Acei romani care au ales sa nu vina la vot. Acei romani care nu folosesc televiziunilor in actiunea de propovaduire a demagogiei si populismului partidelor in solda carora se afla. Acei romani pun in pericol chiar aceasta propaganda, pentru ca desi critica guvernul, critica si opozitia. Iar acei romani nu pot fi prostiti precum marea masa de prosti folositi acum.

S-a tot vehiculat faptul ca Boc si Basescu dezbina invrajbind unele clase sociale impotriva altor clase. Urmarind interesul aceleiasi gasti pe care ei o numesc „societate civila”, au ajuns sa conteste si sa nege realitatea si echilibrul in structura sociala a unui stat, pretinzand ca dreptul unei parti care doar consuma este mai important decat dreptul celeilalte parti care produce banii consumati de prima. Iar daca ridici o astfel de problema esti etichetat ca „invrajbitor” de natiune … Nu mai conteaza daca este echitabil intr-o societate aflata in recesiune economica ca cei ce produc venituri sa suporte restrictii, reduceri, in timp ce cei ce consuma aceste venituri trebuie sa aiba parte de aceeasi situatie din vremurile de crestere economica.

S-a afirmat ca o categorie sociala este mai importanta intr-un stat decat alta categorie. Eu cred ca afirmatia lor este o instigare. Si o jignire in acelasi timp. Aceste televiziuni ne explica faptul ca militarii sau doctorii sunt mai importanti decat taranii ce muncesc pe camp, avand o meserie mai valoroasa. Eu gandesc ca daca acesti amarati de tarani ce muncesc pe camp nu ar mai face-o, toti ceilalti „importanti” ar muri de foame … S-a spus ca un politist este mai important decat muncitorul necalificat din santiere. Eu cred ca fara banii adusi de acest muncitor politistul n-ar avea bani de baston si chipiul pe care isi permite sa il arunce atunci cand protesteaza impotriva taierii veniturilor proprii dupa cum rezultatul muncii acestui muncitor poate fi chiar casa in care politistul traieste comod si confortabil… Eu cred ca cele mai importante categorii ale unei societati civile sunt cele care produc veniturile din care sa poti crea doctori, militari, profesori, politisti. Fara acestea nimic nu poate exista. Nici macar statul …

Continuu vedem greseli care de fapt n-au cum sa lipseasca nici unei guvernari, fie ca este sustinuta fie ca nu de catre aceste televiziuni de stiri. Am vazut debandada mediatizata pe larg in cazul cozilor de la administratiile financiare, desi nu s-a spus nimic despre datoria televiziunilor de stiri de a se ocupa de informarea cetatenilor si despre cum au participat la mediatizarea si popularizarea metodei de depunere a declaratiilor de venit prin posta sau internet.  Ocupate prea mult cu manipularea si promovarea opozitiei prin accentuarea stirilor negative la adresa guvernului, au transformat rolul lor din cel de transmitere impartiala a stirilor necesare societatii in munca de convingere prin orice metoda (regie, cenzura, omisiune, supozitie, defaimare, denaturare, interpretare, minciuna, etc) a celor care ii urmaresc nu numai de faptul ca actualul guvern este corupt, incompetent, incapabil ci si ca numai opozitia este singura solutie alternativa. Chiar daca de multe ori s-au vazut pusi in situatia penibila de a evita subiecte „sensibile” care ar fi aratat mai mult decat convingator ca opozitia este exact acelasi lucru ca si puterea, acesta fiind si motivul pentru care „puterea” este acum putere si „opozitia” este opozitie dupa ce initial a fost invers … O doamna Vijulie ne explica de ce pentru o decizie comuna a puterii si opozitiei precum majorarea salariilor profesorilor, actuala putere trebuie sa plece uitand sa ne explice de ce actuala opozitie care a votat aceeasi lege ar trebuie sa vina la putere. Nu stiu ce legatura au mitinguri la care oamenii lesina „in direct” cu deontologia jurnalismului de stiri. Eu vad mai degraba o legatura cu presa tabloidelor.

Un jurnalism de stiri ar trebui in primul rand sa se ocupe de stiri. De transmiterea tuturor stirilor existente nu numai a celor care ar determina o opinie sau alta in constiinta publicului care consuma acest jurnalism (potrivita directiei din care poate obtine profit patronul). Un jurnalism de stiri ar trebui sa asigure o minima educatie civica a societatii pe care o deserveste. Jurnalismul de stiri ar trebui sa fie caracterizat de obiectivism si echilibru nu de talibanismul de care da dovada astazi. Urmarind jurnalismul de stiri din Romania zilelor noastre ai mai degraba tentatia de a folosi sfoara si cutitul decat de a iti face planuri pentru ziua de maine. Norocul nostru este ca romanul este un personaj optimist, si desi este consumator de telenovele tragico-comice precum cele prezentate de acest jurnalism de stiri ii mai face cate o surpriza usturatoare (vezi ultimul „miting” din Bucuresti, campanii precum „noi vrem respect”, etc).

Jurnalismul de stiri ar trebui sa serveasca societatii in care functioneaza si nu patronului. Scopul ar trebui sa fie promovarea masurilor de corectare a derapajelor conducatorilor, implicarea in viata si activitatea societatii civile in mod constructiv nu distructiv asa cum o fac acum. Pentru ca altfel nu mai este jurnalism de stiri ci doar un instrument de manipulare … Este scopul ei, al televiziunii de stiri, ca societatea in care exista sa realizeze reformele de care are nevoie indiferent cine o guverneaza, sa vegheze asupra modului cum este facuta aceasta reforma nu de a isi folosi pozitia pentru a aduce la putere un pol sau altul al scenei politice. Critica inegala pentru aceeasi vina si inchisul ochilor in unele cazuri nu este specific acestui tip de jurnalism.


Taaaaaabloide aaaaaavem …..

5 Aprilie 2011

Desi perceptia asupra Realitatii TV este de „mers pe 3 carari” atat in directia politica cat si spre tabloidizare, remarc cu surprindere oarecum placuta faptul ca redactia a coborat din „copacul traznitilor”, plin de altfel de tot felul de babuini si cercopiteci ai talibanismului feroce. Astazi, Realitatea TV incearca cu stangacie sa devina ceea ce demult promisese, desi pare un pic nehotarata ce sa aleaga intre pragmatismul in descrierea actualei scene politice sau evenimentele „tabloid” cu care suntem bombardati zilele acestea. Dupa ce usor usor jurnalistii „talibani” sau adunat intr-o singura barca, Antena 3, Realitatea TV are posibilitatea de a umple locul cu jurnalisti echidistanti sau foarte putin subiectivi pentru segmentul politic, insa are o dilema uitandu-se cu jind la scandalurile ce au ridicat atat de sus presa tabloidelor.

Eu unul sincer, sper sa reziste tentatiei si sa se pastreze in segmentul pentru care au fost creati, incercand sa atinga standardele profesionale ale acelui nume visat (BBC) pentru ca acum mai mult ca niciodata au aceasta sansa.

Exista jurnalisti care au strabatut cararea si invers, de la Antena 3 la Realitatea TV, dovedind ca sunt unii cu mai multe „oua” decat „jurnalistul Gadea” caruia ii este frica sa ii ia singur un amarat de interviu lui Traian Basescu …


„Politici” de primavara romaneasca…

4 Aprilie 2011

Cateva fragmente simpatice …

–––

Vantu se chinuie sa isi ia inapoi dreptul de a da „prin batista” de la Ghita. Ghita l-a lucrat pe Vantu precum Piturca pe Mititelu. Si precum Craiova, Realitatea TV are toate sansele sa ajunga in curtea lui Ghita. Unii i-ar spune „preluare agresiva cu inceput mieros”. Cat timp are dreptul de administrare, Ghita poate face din Asesoft contractor unic pentru orice serviciu necesar Realitatii. Angajatii par sa vada in noul administrator sansa lor de a profesa meseria fara a fi stigmatizati asa cum au fost pe drept pana acum. Dupa 5 ani cand Vantu va dori sa isi ia inapoi dreptul de administrare asupra „jucariei” nu va mai detine decat numele. Momentan este bine prins in plasa de paianjen si poate numai amenintarile neortodoxe de care este acuzat il mai pot salva.

–––

„Opozitia” isi continua zbaterile precum un peste pe uscat …

Un congres „de trista amintire” la PC. Mii si mii de delegati asezati „la linie”, aplaudand la comanda, „uniti in cuget si simtiri”, … Un alt Pogonici ales in nu stiu ce functie pus sa decida ceea ce toata lumea stie ca decide total altcineva, care tocmai ce a fost declarat „colaborator”. Un Antonescu curat „anticomunist” scufundandu-se in acelasi „bun simt”, testand limita dispretului multor suporteri cu care pana nu demult se lauda. Un Ponta cu aceleasi discursuri populiste, goale, aberante, fara tinta, de neanteles oricat de mult ar fi promovate de „ajutoarele mediatice”.

Televiziuni „de partid” sau „independente” abordand aceleasi tactici manipulatoare pe care unii le reclama nerecunoscand in „alternativa” o alternativa, iar altii le aclama prea putin contand calitatea actului jurnalistic atata timp cat rezultatul este pe placul convingerilor proprii.

Aceleasi emisiuni ce inspira degringolada de la aceste televiziuni, care dupa ce canta prohodul sistemului sanitar denuntand modul defectuos de functionare deplang desfiintarea unor „carii” ale acestui sistem. Aceleasi emisiuni in care unii jurnalisti recunosc lipsa posibilitatilor financiare ale bugetului iar altii acuza lipsa de masuri cu caracter populisto-pomanagiu. Aceleasi emisiuni in care unii jurnalisti ne trimit cu incredere in bratele „opozitiei” iar altii recunosc ca este acelasi lucru cu „puterea”, cu totii intrebandu-se apoi de ce nu mai vin romanii la vot.

–––––

„Puterea” completeaza miscarea haotica a opozitiei si in general a intregii societati romanesti. Sunt nevoiti a X-a oara sa compenseze lipsa capacitatii de analiza de care dau dovada nereusind sa anticipeze unele evolutii. O noua asumare pentru a astupa o portita scapata din neglijenta ce risca sa disturbe o linie pe care cu greu se chinuie sa o urmeze cu multe strangeri de inima. Cu alte cuvinte nu profesorii sunt de vina ca reusesc sa dea peste cap platile planificate ale bugetului ci guvernul pentru ca se comporta precum o „rata speriata” (nu „schioapa”!) si nu este in stare sa se adune ca sa guverneze cu mai multa concentrare si fermitate … O reforma facuta cu teama, cu indoiala in decizii se va reflecta in masuri incomplete, lipsite de fermitate, unele eronate ce aduc mai mult rau decat amanarea reformei. Cand te angajezi in reformarea statului, fie ajungi la groapa de gunoi a istoriei in caz de ratare precum PNT-CD fie in colectia de glorii a poporului respectiv in caz de reusita precum un stat baltic. Nehotararea nu te fereste de locul unde nu vrei sa ajungi … ci masurile aplicate si comportamentul pe care il ai.

M-am intrebat multa vreme ce ii determina sa fie atat de speriati si lipsiti de hotarare. Sa fie lipsa de experienta? Nu. Majoritatea ministrilor exceleaza atunci cand vine vorba de interesul propriu. Sa fie incompetenta? Poate. Unii ministri sunt pusi pe locuri ce par a nu avea nici o legatura cu experienta lor. Cel mai bun motiv imi pare insa nostalgia. Modul haotic si incomplet in care legile reformei sunt facute si aplicate sunt rezultatul nostalgiei. Al nostalgiei vremurilor in care populismul si pomenile erau la loc de frunte. Al vremurilor in care politicienii erau definiti de cat de mare este pomana si nu de cat de bune sunt deciziile pe care le iau la guvernare. Iar aceasta nostalgie s-a cuibarit nu numai in sufletul politicienilor de la putere, ci si al celor din opozitie, dupa cum si in sufletul romanilor care au uitat subit de reforma pe care o cereau cand au realizat ca asta inseamna sa renunte la „vechile obiceiuri”.