Mirajul protestelor fenomenale, sfarsit in mocirla …

12 Septembrie 2013

Dupa elanul protestelor de duminica trecuta, devine tot mai evident cum va sfarsi protestul anti-RMGC …

Crin Antonescu se pregateste de alegeri, iar alaturarea de Victor Ponta intr-un pol politic precum USL (care dupa ce a promis contrariul in opozitie a facut ultimii pasi necesari proiectului RM la putere) devine tot mai nociva. Si cum sloganul ratat la lansarea de la Constanta „Tinerii sunt alaturi de Antonescu” se poate refolosi in situatia data, detasamentele „studentesti” incearca probabil sa ii ofere acea masa de tineri pe care n-a fost in stare sa o obtina ca rezultat al politcii sale de pana acum, convertind o miscare de protest precum cea din Piata Universitatii 2013 asa cum de altfel a facut si cu aceeasi miscare varianta 2012.

Deja comentariile de pe internet alatura miscarilor de protest „curajul” lui Antonescu de a se impotrivi proiectului. Urmeaza cat de curand sa vedem o schimbare radicala si din partea trompetelor mediatice ale lui Antonescu (unele deja „lucreaza”, dupa cum am vazut afirmatiile laudative ale lui Rares Bogdan la Realitatea TV; altele le vom vedea zilele urmatoare, necesitand mai mult timp pentru steargerea memoriei telespectatorilor proprii, precum cei ai Antena 3). Liderii formali si informali ai miscarii se domolesc treptat in ceea ce priveste criticile la adresa lui Antonescu, ca parte a puterii actuale (sa nu uitam ca PNL reprezinta jumatate din guvernul care a propus legea ce a declansat protestele), si isi directioneaza aceste critici cu predilectie catre Ponta (Basescu deja nu mai reprezinta interes din moment ce si ultimul prost din tara asta realizeaza ca fraiele unei decizii in situatia data este in mainile guvernului). Probabil ca se urmareste creearea unei simpatii care sa garanteze ca procentele pierdute de Ponta se vor duce catre Antonesc fara a fi pierdut foarte mult catre amarata de opozitie actuala.

In final, dupa ce au servit intereselor USL in 2012, mi-e teama ca protestele actuale vor mai servi inca odata in 2013 … chiar daca asta inseamna sa ineci in mocirla o miscare care ar fi putut insemna desteptarea societatii civile romanesti.

PS: Crin Antonescu: „Aici se confruntă bani contra bani. Soros contra RMGC.”, Adevarul, 12.09.2013 Pe fondul acestei confruntari, s-a gandit probabil si el sa castige niste voturi …

PS2: 

 


Despre Rosia Montana … parerea unui roman simplu.

4 Septembrie 2013

La cat de impartita este din nou societatea romaneasca, e un cosmar sa fii printr-e indecisi …

Pentru mine cel putin, ambele tabere au cateva argumente serioase. Una mai putine argumente dar mai puternice, alta mai multe dar mai reale.

Astfel, este de necontestat ajutorul care poate veni pentru economie din pornirea exploatarii. Atat pentru economia centrala, cat mai ales pentru cea locala. Tocmai pentru ca sunt un roman din provincie, si stiu foarte bine cum arata economia acolo. Ii inteleg deci cat se poate de bine pe locuitorii din zona care isi doresc cu disperare un loc de munca civilizat, bine platit, onorabil, care sa le asigure o zi de maine linistita si plina de sperante. Si le inteleg si frustrarea rezultata din actiunile unora despre care ei cred ca n-au nici o legatura cu proiectul respectiv.

Rosia Montana este a locuitorilor sai. Nu acelasi lucru il putem spune insa despre bogatiile subterane ale zonei. Toata lumea stie ca, un propietar este stapan pe terenuri si cladiri. Nu este stapan pe ceea ce este in pamant. Nu stiu daca este corect sau nu, dar asa stau lucrurile de prea mult timp ca sa le schimbam acum. Apoi, cu toata nevoia pe care o au economia centrala si locala, in Romania exista ceva ce ne impiedica sa credem promisiunea ca exploatarea poate duce la ceva bun. Acel ceva este increderea. Nu am incredere in promisiunile investitorului, cu atat mai mult cu cat aceste promisiuni vin din partea guvernantilor. Mai ales pentru ca vin si din partea guvernantilor. In Romania „capitalista” am avut parte (din partea „investitorilor” si guvernantilor) numai de „tunuri”. Sub acoperirea unor promisiuni ademenitoare si seducatoare s-au facut cele mai mari smecherii, s-au acumulat cele mai mari bogatii, s-au ascuns cele mai mari furturi. Asa incat am ajuns astazi sa nu mai cred investitorii care promit investitii oricat de atragatoare ar fi acestea. Mai ales cand acestia sunt mana in mana cu politicienii aflati la putere, nu cred ca negocierea a avantajat statul. La argumentele contra, sa nu uitam un punct destul de important. Faptul ca tehnologia folosita se bazeaza pe utilizarea unor substante poluante. Substante care trebuiesc izolate si controlate atat in timpul exploatarii cat mai ales dupa ce exploatarea se incheie. Iar eu nu am incredere ca „ecologizarea”, care este extrem de scumpa, va fi facuta corespunzator si sustinuta din banii actualului investitor.

Cantarind astfel avantajele si riscurile, tinand cont de cum se fac investitiile in Romania zilelor noastre (si nu ma refer numai la proaspatele „Oltchim” sau „CFR”), avand in vedere calitatea politicienilor care ar trebui sa apere interesele statului (atat fosta putere cat mai ales actuala), pot spune ca la cum arata situatia astazi riscurile de a ajunge la un esec sunt mult prea mari. Pot fi un sustinator al exploatarii daca investitorul si politicienii pot oferi garantii suplimentare, mult mai convingatoare. Daca actualii guvernanti si persoanele ascunse sub perdeaua falsilor invetitori isi vor pune gaj averile lor si ale familiilor lor sau ceva de genul acesta. Atunci as crede in bunele intentii si garantiile de mediu curat ulterior ale investitorului si ale guvernantilor. Altfel, desi nu imi place ca sunt in aceeasi tabara cu unii care s-au lasat folositi in primavara lui 2012 de cei de care astazi se plang ca nu ii promoveaza in media, sunt mai degraba impotriva exploatarii …