„Pacientul” roman intre toporul „doctorului” Putere si piramidonul „doctorului” Opozitie …


Se foloseste des o comparatie vis-a-vis de modul in care guverneaza actuala putere. Aceea potrivit careia puterea este precum un doctor care  opereaza pacientul bolnav cu un topor. Comparatia este cat se poate de corecta. Lasand la o parte instrumentul prea dur folosit la operatie, din cand in cand puterea nimereste cu toporul si alte zone in afara celor care trebuiesc neaparat operate. Iar in alte cazuri taie mai adanc decat trebuie sau doar zgarie locurile bolnave ale pacientului.

In locul pacientului sa fiu, speriat de instrumentul folosit de actuala putere la operatie sau de durerile create de loviturile mai mult sau mai putin necesare, as fi cautat cu privirea prin sala de operatii un alt doctor. Un doctor care sa foloseasca instrumentul adecvat operatiei, si care sa cunoasca locurile reale in care trebuie sa foloseasca acest instrument. Un doctor cu mai putine buzunare, tanar si care sa inspire mai multa incredere ca odata ales va avea mai mult succes decat actualul.

Din pacate, in sala de operatii mai este doar un doctor in afara de cel ce opereaza acum. Unul cu o fata haina, artagoasa … Batran, chiar daca si-a pus ochelari poate fi usor recunoscut. Este doctorul „piramidon”. Acela care opera inaintea „macelarului” actual. Despre care stiu ca urca pacientii pe masa de operatie, ii adormea si la trezire ii mintea ca i-a operat. Le mai dadea un piramidon (sub forma de ajutor de la stat, salarii compensatorii sau pensii anticipate) sa le treaca durerile bolilor dupa care ii trimitea acasa. Fracandu-si mainele, se gandea bucuros la spaga ce ii va umple buzunarele la urmatoarea criza a bolii pacientului, cand urma sa il minta din nou ca l-a operat, ca il va face bine si ii va mai baga pe sub nas din nou piramidoane … Acum, sta cu o fata zambitoare, intr-un colt al salii de operatie criticand orice lovitura a doctorului care ma opereaza si asteptand ca satul de durere sa aleg iar calea piramidonului. Inebunit de durere si privind fata pierduta a doctorului care ma opereaza aud murmurul celuilalt doctor care sta deoparte si se bucura. Eu nu as fi taiat acolo … Eu n-as fi taiat in partea cealalta … Eu ti-as fi salvat partea aia … Eu as fi terminat operatia mai repede … Eu as fi cerut spaga mai mica …

In afara de acesti doi doctori, nu mai este nimeni. Si chiar daca in afara salii de operatie cineva ar dori sa intervina si sa isi asume operatia, chiar daca ar avea mai putine buzunare, ar fi mai tanar sau mi-ar inspira mai multa incredere, nu pot sa il aleg pentru operatie in locul celor doi. Pentru ca acesti doi doctori au ferecat bine usile salonului de operatii, astfel incat sa nu mai poata intra nimeni altcineva. Astfel incat indiferent de situatie, sa nu pot alege decat intre ei doi … Degeaba strig si cer ajutorul medicilor tineri de afara care incearca sa intre fortand usa. Degeaba cei de afara imi transmit incurajari, se grabesc sa forteze usa si sa imi sara in ajutor. Eu raman ferecat in sala doar cu acei doi batrani doctori, iar cei de afara, vor pleca la un moment dat dezamagiti catre alte saloane de operatii unde alti batrani doctori si pacienti bolnavi le solicita ajutorul si le permite accesul in sala de operatii …

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: