„Politici” de primavara romaneasca…


Cateva fragmente simpatice …

–––

Vantu se chinuie sa isi ia inapoi dreptul de a da „prin batista” de la Ghita. Ghita l-a lucrat pe Vantu precum Piturca pe Mititelu. Si precum Craiova, Realitatea TV are toate sansele sa ajunga in curtea lui Ghita. Unii i-ar spune „preluare agresiva cu inceput mieros”. Cat timp are dreptul de administrare, Ghita poate face din Asesoft contractor unic pentru orice serviciu necesar Realitatii. Angajatii par sa vada in noul administrator sansa lor de a profesa meseria fara a fi stigmatizati asa cum au fost pe drept pana acum. Dupa 5 ani cand Vantu va dori sa isi ia inapoi dreptul de administrare asupra „jucariei” nu va mai detine decat numele. Momentan este bine prins in plasa de paianjen si poate numai amenintarile neortodoxe de care este acuzat il mai pot salva.

–––

„Opozitia” isi continua zbaterile precum un peste pe uscat …

Un congres „de trista amintire” la PC. Mii si mii de delegati asezati „la linie”, aplaudand la comanda, „uniti in cuget si simtiri”, … Un alt Pogonici ales in nu stiu ce functie pus sa decida ceea ce toata lumea stie ca decide total altcineva, care tocmai ce a fost declarat „colaborator”. Un Antonescu curat „anticomunist” scufundandu-se in acelasi „bun simt”, testand limita dispretului multor suporteri cu care pana nu demult se lauda. Un Ponta cu aceleasi discursuri populiste, goale, aberante, fara tinta, de neanteles oricat de mult ar fi promovate de „ajutoarele mediatice”.

Televiziuni „de partid” sau „independente” abordand aceleasi tactici manipulatoare pe care unii le reclama nerecunoscand in „alternativa” o alternativa, iar altii le aclama prea putin contand calitatea actului jurnalistic atata timp cat rezultatul este pe placul convingerilor proprii.

Aceleasi emisiuni ce inspira degringolada de la aceste televiziuni, care dupa ce canta prohodul sistemului sanitar denuntand modul defectuos de functionare deplang desfiintarea unor „carii” ale acestui sistem. Aceleasi emisiuni in care unii jurnalisti recunosc lipsa posibilitatilor financiare ale bugetului iar altii acuza lipsa de masuri cu caracter populisto-pomanagiu. Aceleasi emisiuni in care unii jurnalisti ne trimit cu incredere in bratele „opozitiei” iar altii recunosc ca este acelasi lucru cu „puterea”, cu totii intrebandu-se apoi de ce nu mai vin romanii la vot.

–––––

„Puterea” completeaza miscarea haotica a opozitiei si in general a intregii societati romanesti. Sunt nevoiti a X-a oara sa compenseze lipsa capacitatii de analiza de care dau dovada nereusind sa anticipeze unele evolutii. O noua asumare pentru a astupa o portita scapata din neglijenta ce risca sa disturbe o linie pe care cu greu se chinuie sa o urmeze cu multe strangeri de inima. Cu alte cuvinte nu profesorii sunt de vina ca reusesc sa dea peste cap platile planificate ale bugetului ci guvernul pentru ca se comporta precum o „rata speriata” (nu „schioapa”!) si nu este in stare sa se adune ca sa guverneze cu mai multa concentrare si fermitate … O reforma facuta cu teama, cu indoiala in decizii se va reflecta in masuri incomplete, lipsite de fermitate, unele eronate ce aduc mai mult rau decat amanarea reformei. Cand te angajezi in reformarea statului, fie ajungi la groapa de gunoi a istoriei in caz de ratare precum PNT-CD fie in colectia de glorii a poporului respectiv in caz de reusita precum un stat baltic. Nehotararea nu te fereste de locul unde nu vrei sa ajungi … ci masurile aplicate si comportamentul pe care il ai.

M-am intrebat multa vreme ce ii determina sa fie atat de speriati si lipsiti de hotarare. Sa fie lipsa de experienta? Nu. Majoritatea ministrilor exceleaza atunci cand vine vorba de interesul propriu. Sa fie incompetenta? Poate. Unii ministri sunt pusi pe locuri ce par a nu avea nici o legatura cu experienta lor. Cel mai bun motiv imi pare insa nostalgia. Modul haotic si incomplet in care legile reformei sunt facute si aplicate sunt rezultatul nostalgiei. Al nostalgiei vremurilor in care populismul si pomenile erau la loc de frunte. Al vremurilor in care politicienii erau definiti de cat de mare este pomana si nu de cat de bune sunt deciziile pe care le iau la guvernare. Iar aceasta nostalgie s-a cuibarit nu numai in sufletul politicienilor de la putere, ci si al celor din opozitie, dupa cum si in sufletul romanilor care au uitat subit de reforma pe care o cereau cand au realizat ca asta inseamna sa renunte la „vechile obiceiuri”.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: