Patriotismul …


Lingvistic vorbind …

PATRIOTÍSM s. n. = Sentiment de dragoste și devotament fată de patrie și de popor, statornicit în decursul istoriei. [Pr.: -tri-o-] – Din fr. patriotisme.
Sursa: DEX ’98

In realitate, patriotismul are mai multe interpretari la romani.

Cunoastem deja batrani care au fost prinsi in valtoarea unui razboi, care au participat la lupte reale, au fost raniti si au ajuns prizonieri desi erau de partea castigatorilor la sfarsitul razboiului. S-au intors apoi acasa unde au gasit un univers total diferit fata de ceea ce lasasera cand au plecat.

Cunoastem oameni care au fost lasati fara proprietati. Care o viata intreaga au muncit pentru a pastra sau aduna ceea ca la un moment dat le-a fost luat de catre un regim care exista si datorita armatei. De la o simpla casa pana la pamant, bunuri mai mult sau mai putin apropiate de sufletul posesorilor lor, proprietarii au ajuns sa fie chiriasi in propria locuinta sau simpli lucratori pe pamanturile confiscate.

Mai tarziu, au aparut ceea ce pe vremuri cunoasteam ca fiind „omul nou”. Creat pentru a fi executantul ideal, fara constiinta, fara valori altele decat cele dictate de partid, fara spirit civic, dar totusi cu un simt al datoriei de a face lucruri. „Omul nou” a creat „orasul nou”, „satul nou”, „tara noua”. Se regasea in toate acestea, incepand de la lanurile de porumb sau de grau, trecand prin blocurile noi ce se ridicau in ritm alert, pe toate miile de kilometri parcursi in trenuri sau camioane pentru a ajuta o tara sa se dezvolte.

Militarul, asa cum il vad eu, este un individ, membru al unei societati ce formeaza un popor, care se angajeaza sa il protejeze pe tot parcursul vietii, indiferent de greutatile pe care le intalneste.Cariera de militar include o conduita, in baza careia individul adept al acestei cariere actioneaza. O conduita in care acesta crede, pe care si-o insuseste si pe care o respecta cu sfintenie. Si ca sa poata face astea chiar si atunci cand acest lucru ii aduce o serie intreaga de privatiuni, individul trebuie sa aiba caracter. Caracterul este ceea ce il opreste sa scuipe pe propria conduita, il opreste sa o renege, il ajuta sa si-o pastreze atunci cand intalneste in viata greutati. In afara de conduita, militarul trebuie sa „simta” si patriotism. Patriotism care sa aiba la baza dragostea si devotamentul fata de poporul din care provine. Sa nu confunde notiunea de „popor” cu ceva abstract ci sa fie constient ca aceasta inseamna sotie, copii, parinti, frati si surori, prieteni si vecini … La fel ca si conduita, patriotismul este ceva ce individul trebuie sa „simta” sincer. Ambele il ajuta sa suporte orice piedica intalneste, fie ca a fost pusa voit sau involuntar chiar de catre poporul sau, sau de catre dusmanii acestuia.

Dureros este insa sa vad ca dintre toti romanii, singurii care se bat cu pumnul in piept ca sunt patrioti sunt pensionarii militari, ca argument suprem si justificare a cerintei de a avea o pensie mult peste media restului … Toti ceilalti, descrisi mai sus, continua sa sufere si sa suporte o viata plina de privatiuni. Mai mult sau mai putin vinovati de fundatura in care sa ajuns, scrasnind din dinti atunci cand realizeaza ca trebuie sa continue cu privatiunile sau chiar sa mai adauge, merg cu demnitate mai departe. Doar pensionarii militari refuza sa accepte realitatea. Demnitatea lor se opreste si se inclina in fata notiunii de bani … Reproseaza „statului” ca si-a daruit viata pentru un pumn de bani la pensie, si se intreaba daca nu ii capata acum ce sa faca cu aceasta „daruire”. Acest militar este mai degraba un mercenar. Pentru ca viata ti-o dedici statului, adica sotiei, copiilor, parintilor si asa mai departe doar pentru ca ii vrei protejati, nu pentru un pumn de bani. Militarii pensionari pe care ii vad astazi defiland pe ecranele televizoarelor batand cu pumnul in masa si cerand banii nu realizeaza ca viata dedicata pe care o invoca nu a fost oferita unui creaturi legendare numita „stat”, ci „statului” format din sotie, copii, parinti, rude … Nu realizeaza ca pensia nu este o obligatie a „statului” fata de ei, ci o recompensa pentru devotament, care poate fi mai mare sau mai mica, in functie de cat isi permite „statul” respectiv. Nu realizeaza ca a ajunge sa iti scuipi „statul” caruia ai declarat initial ca ii esti devotat din caunza unui pumn de bani demonstrezi ca nu esti militar ci mercenar … Faptul ca iti aperi sotia, copii, parintii, etc. doar pentru ca mai tarziu astepti un castig nu face din tine un militar ci un prefacut, la fel de toxic si de periculos ca un dusman al „statului”.

PS: inteleg ca in razboi sunt si unii militieni. Pacat de cei ce meritau cu adevarat …

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: